"Există puţine suflete atât de cumpănite, de puternice şi de bine drămuite prin naştere, încât să te poţi încrede în purtarea lor şi care să fie în stare să se folosească cu moderaţie şi fără încumentare, de libertatea judecăţii lor, dincolo de marginile părerilor comune."

miercuri, 25 august 2010

Secretul tău

Secretul tău se-ascunde-n umbre
Sau într-o stea cu pâlpâiri albastre,
Secretul tău se-ascunde-n zâmbet
În zborul păsării măiastre.

Secretul tău stă-n ochi de foc
Cu străluciri de rouă fine
A devenit din nou un joc
Dar care inima-mi alină.

Secretul tău rămâne-ascuns
Înzile lungi de aşteptare
Vei spune :"zille s-au dus"
Cu strâlucirea cea din zare.

Secretul tău va dăinui
Peste minunile amare
Vor trece ani şi vom trăi
Cu zbateri reci şi tot mai rare.

marți, 24 august 2010

De-aş fi...

De-aş fi un un fluture uşor
Cu aripi de albastre doruri
   M-aş aşeza tăcut pe-un nor
Buimac de-atâtea doruri.

      De-aş fi un strop de ploaie lin
Pe faţa ta îmbujorată
 Te-as incălzi cu-al ei senin
L-aş duce-n lumea toată.

De-aş fi eu floarea de cais
  Jertfită-n palma ta cea caldă
    Ţi-aş ţese-o salbă dintr-un vis
La gâtul tău ofrandă.

  De-aş fi eu luna de argint
Pe-ntinderea cu stele,
  Aş presăra surâsu-ţi sfânt
Mai mândru printre ele.

De-aş fi cu tine ca şi ieri,
   De-ai fi aici în aste zile reci,
Te-aş veşnici în primăveri
    Chiar dacă mâine ai să pleci.


Mereu amintirile...

Am legat amintirile la ochi
C-o umbră de mătase
Şi-am privit ochii lui albaştri
Rugându-l să-mi lase
O rază de soare
Şi-n ochii mei
Că-s tot mai grei.

Am trimis amintirile-napoi
Spre cerul cu stele
S-aducă viaţa în noi,
Cu rouă să spele
Gânduri de plumb
Cu care mă plimb.

Am strâns într-o cupă lumina
Şi-am trimis-o
Spre porţile visului
Să-mi ţină cărarea,
Pe care o bat,
Spre golul abisului
Când nu văd zarea.

sâmbătă, 17 iulie 2010

 
Posted by Picasa


Cât soare este în sufletul nostru?Câtălumină poate cuprinde un suflet de om?În fiecare zi alergăm după vise şi nu le putem ascunde în umbra paşilor , în freamătul frunzelor pe care le luăm ca sprijin în gândurile ce ne bântuie în miez de noapte.
Ce facem cu lumina pe care nu o putem ascunde în ochii obosiţi de căutare?Îi găsim un adăpost în alte suflete mai obosite decât ne putem imagina sau o ascundem după razele dimineţii pitind-o acolo ca să o găsim uneori când vine peste noi întunericul.

vineri, 16 iulie 2010

INCÂNTARE

 
Posted by Picasa

luni, 12 iulie 2010

 
Posted by Picasa


Toate dimineţile au culori diferite.Toate zâmbesc, nicodată nu plâng. Cel mai mult îmi place dimineaţa albastră.E cu o urmă de vise în ea.E prietenoasă şi blândă, e statornică şi agresivă. Îmi intră în inimă de cum deschid ochii şi mă ajută să-mi port paşii spre cafeaua dimineţilor mele din ce în ce mai timpurii cu aburi de răsărit abia conturat spre orizont.Mâine voi avea o dimineaţă roşie?